Nu mă duc nicăieri deci merg oriunde, ajung ici-colo, acolo şi acolo. Mergi la unu grea, foarte grea dar mă ia cineva cu maşina şi găsesc ceva mai mult: ooau, mult prea mult. A doua zi întalnesc nişte tipi care merg spre vârf,ajungem in vârf:Ce taree e! Ca el în noaptea aia, dar asta e altă poveste; în fine mă trezesc, fac autostopul, ajung la mare, mănânc ceva langa apa, şi găsesc o bicicletă in ea. Sunt pe picioarele mele, nu mai am bani, aşa că spăl vase pentru marunţiş; da da, sunt pierdută, dar apoi îl întalnesc pe tipul ăsta, îmi zice să mergem la un chef şi că trebuie să arăt altfel; frate aia a fost 100% altfel. Un lucru bun totuşi: i-am dat peruca jos. Altă zi,altă noapte: câţiva de nu, nu, nu, nu, nu şi apoi mulţi de da, da, da, da, da apoi vine una: “vrei să îi cunoşti pe ai mei?” ..ăăă, scuze, tre’ să fug. Bicicletă, maşină, tren, apoi locul ăsta cu tipu' ăla înăuntru, îi zic că îl găsesc pe Facebook, el zice: “Ce carte e asta?” aşa că îi las numărul.Urc rapid şi sunt din nou pe drum. O să ajung acasă dimineaţă, şcoală in câteva ore, dar cine ştie poate se mai intâmplă ceva înainte. Ba nu, sigur se mai întâmplă ceva înainte.
Da,da.7 days în 60 de secunde cu câteva modificări.'Ce taree e!',hai enjoy !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu